În 2014, cu ocazia Congresului Mondial de Educație Scout, am fost invitat să adresez subiectul agnosticismului în cercetăsie – cei interesați de prezentare o pot găsi aici (în limba engleză).
La sfârșitul sesiunii am primit două comentarii care mi-au dat de gândit: unul a venit de la participanții din Grecia care mi-au reproșat că am tratat cu ironie credința in zeii Eladei antice (am aflat mai târziu că unul dintre ei era helenist) iar celălalt de la un participant italian care a remarcat că orice discuție despre cercetășie în afara religiei contravine scrierilor lui Baden-Powell și, ca atare, este nulă și neavenită.
Grecilor le-am cerut scuze și am recunoscut cinstit că nu eram la curent cu extinderea curentului helenic; însă prietenului din Italia am încercat să-i atrag atenția asupra pericolului de a deifica fondatorul Mișcării Scout, care, oricât de vizionar ar fi fost, rămâne un om al epocii sale. Am observat această tendință la indivizi și grupuri din întraga lume și ea nu este limitată la cercetășie. Și cred că atitudinea asta e periculoasă, pentru că distanța dintre consecvență și fundamentalism e una foarte scurtă.
Ca în oricare alt aspect al vieții, opiniile și „adevărurile” unei generații se transformă și se interpretează de către cea care urmează. În afară fizicii orice principiu și lege are valoare absolută numai în contextul în care a fost creat. Exemplele sunt destule, și ele se găsesc
…în creștinism, unde, în Leviticul (24:44-45) se aprobă sclavia: … ca să-ti ai robul tău şi roaba ta, să-ti cumperi rob şi roabă de la neamurile dimprejurul vostru. Puteţi să vă cumpăraţi şi din copiii străinilor, care s-au aşezat la voi, şi din neamul lor… (sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/)
…în Islam, unde practica pedofiliei pare că nu pune nici o problemă: profetul Mahomed, la peste 50 de ani, s-a căsătorit cu ultima lui soție, Aisha, pe când aceasta avea 6 ani, căsătoria consumându-se când ea a ajuns la 9 ani. (sursa: „Istoria Profeților și a Regilor” de Al-Tabari, pagina 131)
…sau în hinduism, unde ni se explică mișcarea Soarelui prin forța pe care o exercită Steaua Polară asupra unei frânghii de aer (sursa: Devi Bhagavatam).
În lumea științei, Pitagora credea în muzica sferelor (sursa: Pliniu cel Bătrân: Istoria Naturală) iar Newton și-a petrecut ultimii ani din viață încercând să transforme mercurul în aur prin alchmie (sursa: Wikipedia).
Revenind la cercetășie, pe lângă sutele de pagini de pedagogie inovatoare și relevantă, fondatorul mișcării a scris, de asemenea, că masturbarea duce la orbire și, eventual, la azilul de nebuni, că „Mein Kampf” este „o carte minunată, cu idei excelente despre sănătate, educație, propagandă și organizare” (sursa: Jurnalul lui B-P, 1939) sau că „cercetășia nu este decât creștinism aplicat” (sursa: prefața scrisă de Baden-Powell la broșura „Cercetășia în slujba reconstrucției”, 1917).
Înseamnă asta că trebuie să desconsiderăm TOT ceea ce scrie în Biblie, Principia Mathematica asau, pastrând proporțiile, Scouting for Boys? Evident că nu. Însă e important să apreciem orice afirmație în contextul epocii în care a fost făcută. Realitățile și valorile de atunci s-ar putea să fie valabile și astăzi. Sau nu.
Acum 3-4.000 de ani sclavagismul era forma de organizare socială predominantă în tot Orientul Mijlociu, în Evul Mediu vârsta de consimțământ pentru căsătorie era de 7 ani nu doar în lumea arabă ci și în Europa (după cum indică Canonul lui Gratian, cel mai important document creștin în acest domeniu) iar în societatea edwardiană a lui Baden-Powell aproape toate tratatele de specialitate considerau masturbarea ca factor important în apariția sau agravarea unei serii întregi de afecțiuni, de la pietre la rinichi la reumatism sau cancer. Cât despre Hitler, să nu uităm că Time Magazine l-a ales personalitatea anului 1938!
Mai devreme sau mai târziu, orice teorie sau model se vor dovedi depășite dacă nu reușim să le intepretăm unele elemente (sau toate) în contextul societății în care trăim. Încercarea de a transforma orice text într-o doctrină imuabilă, care se aplică în mod absolut, fără limită de timp și context, este talibanism și nu face decât să ne alieneze, ca indivizi sau organizații.
Ideile, ca și organismele, supraviețuiesc numai prin adaptare. Dacă vrem să vedem un al treilea secol de cercetășie trebuie să avem curajul de a pune sub semnul întrebării relevanța oricărui element din pedagogia Scout. Și să acceptăm că așteptările tinerilor, cultura sau conceptul lor despre fericire sunt diferite de la o generație la alta, facând totuși diferența între tendință socială reală și modă.
Această atitudine nu numai că ne ajută, ca organizație, să rămânem în serviciul societății dar, mai ales, ne permite să ne dezvoltăm ca indivizi, curioși, critici și creativi, atitudini esențiale în secolul XXI.