Am avut ocazia să urmăresc o serie de apariții media ale cercetașilor în ultima vreme și am remarcat un, printre altele, apariția unui nou tipar de imagine în ceea ce ne privește: cercetășia reușește să smulgă copiii din fața telefoanelor, a ecranelor, în general.

Deja mă bucură că am evoluat de la imaginea de gunoieri pe care o aveam în anii ‘90! Însă chiar dacă este, într-o oarecare măsură adevărat și știu că nu este vina invitaților, ci a ziariștilor care studiază subiectul superficial, mi-aș dori să răspundem mai des că nu ăsta este principalul nostru obiectiv, și nici principala noastră reușită!

Conform principiului doza face otrava, orice poate fi dăunător, în exces: fie că e vorba de telefonul mobil sau de vitamina C. Aș vrea să spunem mai des că ceea ce încercăm să facem nu este să separăm copiii de ecrane (care oricum le vor ocupa o mare parte din viață, indiferent de voința noastră), ci că-i ajutăm să le folosească inteligent! Că îi învățăm să înțeleagă avantajele și pericolele interacțiunii online, că discutăm despre cyber-bullying, că le ascuțim spiritul critic în fața valului de fake news și că folosim avantajele rețelelor sociale pentru a face lumea mai bună!

Demonizarea simplistă a tehnologiei, opusă unei întoarceri la o lume simplă și inocentă reprezintă, în opinia mea, o eroare naivă de tipul „frumosului sălbatic” și subminarea rolului din ce în ce mai important a ICT în educație. Ca tată, pot să atest la prima mână efectul utilizării realității virtuale în înțelegerea preistoriei pentru un copil de 7 ani!

Am susținut întotdeauna că folosirea busolei în cercetășie își are rostul numai dacă intenționăm să dezvoltăm gândirea spațială și nu pentru că ne-am pregăti pentru un Zombie Apocalypse în care sistemul GPS nu mai există!

Să pregătim tinerii pentru viața reală a mijlocului de secol XXI, pentru colonizarea lui Marte, unde semnalizarea Panaitescu are o relevanță redusă!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × one =