În acest al patrulea modul, suntem (în sfârșit!) gata să discutăm primul element de tehnică fotografică propriu-zisă : distanța focală.
Așa cum am văzut în modulul 2, distanța focală, numită și unghi de vedere, este cea care determină cât de “zoom in” suntem. Distanța focală este o lungime efectivă, exprimată în milimetri, care corespunde distanței dintre centrul optic al obiectivului și planul filmului sau al senzorului. Cu cât acest număr este mai mic, cu atât mai puțin “zoom” suntem. Astfel vorbim de “wide-angle”, deoarece putem vedea mai mult pe părțile laterale – avem o vedere largă. În schimb, dacă numărul este mare, unghiul va fi îngust și vom vedea doar o mică parte din ceea ce este în fața noastra: suntem “zoomed-in”, aceasta este ceea ce face un teleobiectiv.
Deși vom vedea mai târziu că acesta nu este adevărat chiar 100%, ca o aproximare, poți face “zoom” cu picioarele: deplasarea cu 10 de metri mai aproape de subiect sau adăugarea de 5mm la distanța focală va duce la aceeași imagine (acestea sunt numere aleatoare).
Alegerea distanței focale este primul pas în compunerea unei fotografii, și probabil cel mai important, deoarece determină încadrarea. Toate celelalte opțiuni (expunere, profunzimea câmpului, etc) sunt dependente de încadrarea aleasă.
Până în prezent, totul e clar. Dar lucrurile devin un pic mai complicate atunci când încercăm să determinăm numerele reale. Un obiectiv 18mm pe o cameră foto de format mediu va produce un unghi de vedere foarte diferit decât unul cu aceeași distanță focală pe un aparat foto compact. Un compact modern, cum ar fi Canon S90 dispune de lungimi focale între 6.0 și 22.5mm ; aceleași valori pe un obiectiv pentru un DSLR FX, cum ar fi Canon 5D l-ar face insuportabil de larg și complet inutilizabil.
Vinovatul este ceva ce se numește factor de multiplicare (crop-factor). Distanța focală este o proprietate fizică a unui obiectiv, dar unghiul de vedere, ceea ce ne interesează cu adevărat, depinde și de un alt factor: dimensiunea senzorului. Cu cât senzorul este mai mare, cu atât mai larg este unghiul de vedere pentru aceeași distanță focală.
Pentru a converti unghiurile de vedere între diferite formate, se folosește unitatea factorul de multiplicare, care este un raport între suprafața standard a unui film de 35 mm și dimensiunea reală a senzorului care ne interesează. De exemplu, un aparat foto Nikon DX are un senzor mai mic decât omologul său FX, ceea ce duce la un factor de multiplicare de 1.5x. Acest lucru înseamnă că un obiectiv de 28mm pe o aparat DX va avea același unghi de vedere ca o lentilă de 28 * 1.5 = 42mm pe un FX. Aceasta explică de ce, atunci când camerele DX început să apară, intervalele distanțelor focale au fost modificate în consecință: omologul unui obiectiv DX de 18-200mm este un 28-300mm pe FX, etc
Desigur, aceasta funcționează în cealaltă direcție de asemenea: în cazul în care senzorul este mai mare de 35 mm, atunci veți avea nevoie de distanțe focale mai lungi pentru a obține mai mult unghiuri de vedere similare. Pe camere de format mare 4×5, o distanță de 150mm este considerată normală, în timp ce pe un DSLR ea intră in domeniul telefoto.
Deoarece totul e un pic confuz, în special pentru obiectivele care pot fi utilizate pe mai multe formate diferite, se obișnuiește să se dea o distanță focală “echivalent 35mm” : distanța focală care ar determina același unghi de vedere pe un aparat de fotografiat 35mm/FX.
Concret, trebuie doar să fie atenți atunci când se discută lungimi focale reale: amintiți-vă că unghiul de vedere real (care este, probabil, ceea ce vă interesează) depinde de factorul de multiplicare, și că nu toată lumea îl folosește pe același.
Amintiți-vă cum un pic mai devreme, am spus că ai putea face “zoom” cu picioarele? Ei bine, nu e chiar adevărat. Motivul este faptul că perspectiva se va schimba. Un efect de a folosi o lungime focala lunga este că va comprima perspectiva, făcând ca totul să pară în același plan. Un unghi larg, pe de altă parte, va exagera profunzime, uneori, la lungimi extreme. Acesta este motivul pentru fotografii de peisaj place sa folosesc lentile ultra-largi.
Compara de exemplu această imagine, făcută la 16mm (cu un factor de 1,5 x):
cu aceasta, la 155mm:
Observați cum în cea de a doua, luna pare să foarte aproape de munte, în timp ce în prima, alpinistul pare foarte departe de pământ (deși nu era la mai mult de 8-10m depărtare)? Acesta este un efect al distanței focale, precum și un instrument creativ foarte important care vă stă la dispoziție.
Uneori, veți beneficia de apropierea de subiect și folosirea unei distanțe focale scurte, în cazul în care doriți să creați adâncime și să subliniați perspectiva. Alteori, va trebui să vă indepărtați și să folosiți un obiectiv mai lung, dacă doriți să comprimați perspectiva. Puteți vedea, uneori, acest efect in filme, de obicei atunci când cineva se simte rău sau este pe cale de a leșina, iar poziția relativă a obiectelor pare să se schimbe dar încadrarea rămâne aceeași. Acest lucru se realizează prin deplasarea înainte în timp ce zoom-ul se mărește cu exact aceeași viteză.
Acum, că știți mai multe despre distanța focală, haideți să aruncăm o privire la diferitele tipuri de lentile și la utilizările lor normale. Desigur, există și multe, multe excepții, dar prin “normal” înțelegem utilizarea pentru care au fost proiectate. Toate distanțele focale sunt indicate pentru dimensiunea senzorului de 35mm (factor de multiplicare 1).
[accordion title=”Unghi ultra-larg :14-24mm” style=”style3″] Sunt lentile specializate, deoarece tind să exagereze perspectiva la niveluri care pot fi ușor deranjante. Ochii noștri nu sunt obișnuiți cu astfel de unghiuri de vedere astfel că imaginile vor arăta nenatural, dar ele pot fi utilizate în scopuri artistice. Fotografii de peisaj sau arhitectură iubesc aceste obiective, care creează fotografii cu multă adâncime și subliniază perspectiva.[/accordion]
[accordion title=”Unghi larg : 24-35mm” style=”style3″] Suficient de largi pentru a vedea mult de context, dar nu atât de largi încât să arate nenatural, acestea lentile sunt folosite foarte mult de fotojurnaliști. E o distanță focală implicită bună, ceea ce explică de ce este inclusă în cele mai multe kit-uri.[/accordion]
[accordion title=”Normal : 40-75mm” style=”style3″] Se dezbate mult despre care este distanța focală a unui obiectiv normal însă majoritatea opiniilor o plasează în jurul valorii de 45mm. Acesta este un unghi de vedere care arată foarte natural și “inofensiv”, nici prea larg, nici prea tele. El corespunde, de asemenea, mai mult sau mai puțin, cu distanța focală la care percepem, de fapt (deși, din cauza vederii periferice, ochii noștri au o distanță focală estimată la 22mm). Fotografii de stradă iubesc aceste lungimi.[/accordion]
[accordion title=”Telezoom mic : 85-105mm” style=”style3″] Aceasta este alegerea naturală pentru portrete: suficient de lungă pentru a izola fața și de a crea separarea de fundal (prin profunzimea mică a câmpului, mai mult despre aceasta într-o altă lecție), dar suficient de scurtă pentru a putea fi încă la o distanță rezonabilă față de subiect.[/accordion]
[accordion title=”Telezoom mediu: 120-300mm” style=”style3″] La fel ca unghiul larg, aceasta este o lungime focală polivalentă, care poate fi utilizată în cele mai multe situații pentru a izola detaliile și a simplifica compoziția. Pentru peisaj, nu trebuie să se uite efectul de aplatizare a perspectivei.[/accordion]
[accordion title=”Telezoom lung și lentile exotice: 300-800mm” style=”style3″] Acestea sunt lentile specializate pentru fotografii faunei sălbatice și cei de sport, care au nevoie pentru a fi aproape de subiecții lor, dar nu se pot mișca fizic. Acestea sunt lentile complexe și foarte scumpe, iar unghiul lor de vedere este atât de îngust incât el este inutilizabil pentru majoritatea fotografilor. Trepiede solide și portofele bine garnisite sunt adesea necesare. [/accordion]
Tema
Tema de astăzi vă propune să vă familiarizați cu distanțele focale. Pentru aceasta aveți nevoie de un apăarat de fotografiat și de o lentilă zoom sau o serie de lentile cu distanțe focale fixe.
Mergeți undeva unde vă puteți deplasa în voie. Un bonus dacă găsiți și un subiect interesant pe aproape! Începeți prin a vă găsi un loc de unde să faceți fotografii aceluiași subiect, începând cu cea mai mică distanță focală și mărind-o cu câte 5mm la fiecare dintre ele.
Apoi, având în minte încadrarea ultimei imagini, făcută cu cea mai mare focală, mergeți către subiect și încercați să captați aceeași imagine, dar folosind cea mai mică focală pe care o aveți.
Înapoi la computer, comparați ultimele două imagini. Nu se potrivesc exact? Care sunt diferențele? Luați seria de imagini imobile, reduceți dimensiunea imaginii luate cu cea mai mare focală și suprapuneți-o peste cea luată cu cea mai mică focală. Se potrivessc exact?
Dacă nu sunteți încă obosit, încercați să pozați cu un obiectiv cu unghi larg, care pune accentul pe perspectivă, și cu un telezoom, care compresează perspectiva și comparați imaginile.
[subtitle] [/subtitle]